Cât costă binele?
În fiecare an, membrii opoziției se angajează într-un exercițiu ce pare futil - propun amendamente la buget.
În fiecare an, membrii opoziției se angajează într-un exercițiu ce pare futil - propun amendamente la buget. Acestea pot fi interpretate ca politicianism, populism, o activitate laudabilă (arătând prioritățile noastre), un exercițiu vanitos de semnalare a virtuții sau ca naivitate. Sau poate, o combinație polinomială de toate acestea.
Hârtia suportă multe, dar dacă aceste amendamente (mii de amendamente în total) nu sunt nici măcar printate, atunci nu au nici măcar valoarea hârtiei pe care ar fi fost printate. Totuși, nu sunt fără sens. Dacă acceptăm afirmația lui Martin Luther King că bugetul este un document moral, care arată prioritățile unei societăți, un set de amendamente poate arăta ce consideră un anumit deputat relevant pentru dezvoltarea morală a societății.
Pentru mine, binele social înseamnă servicii pentru copii (educaționale și de sănătate), îmbunătățirea condiției femeilor în România (și da, nu sună la fel de aseptic ca 'egalitate de gen'), plus utilizarea tehnologiei pentru a dezvolta societatea (inovație și stimularea inovației). Dar, adesea nu se spune că acest bine, indiferent cum îl definim, costă. Și nu este deloc ieftin, fie că binele este definit prin biblioteci, spitale, biserici, avioane de luptă sau agenții guvernamentale.
M-am gândit să fac un exercițiu pe baza amendamentelor pe care le-am propus la buget. Cât costă binele societății pentru Teniță? Avem următorul platou de bine:
1. Dezvoltarea bibliotecilor rurale care mișcă (aproximativ 400) prin programe care asigură servicii digitale și comunitare: 12.000.000 lei.
2. Vaccinarea anti-HPV pentru a preveni cel puțin 1500 de morți evitabile anual: 50.000.000 lei.
3. Asigurarea de contraceptive pentru categoriile vulnerabile și tineri, pentru a preveni tragedia copiilor nedoriți și sarcinilor premature: 87.000.000 lei.
4. Tratamente pentru persoanele bolnave de HIV și educație generală: 128.000.000 lei.
5. Programe de sănătate mentală: 300.000.000 lei.
6. O platformă de educație sexuală: 10.000.000 lei.
7. Un program de servicii stomatologice pentru copii: 200.000.000 lei.
8. Masa caldă pentru 1 milion de copii (o obligație prin Legea Educației din acest an, dar nespecificată în buget): 2.000.000.000 lei.
9. Un program de educație anti-bullying: 5.000.000 lei.
10. Un program de promovare a avantajelor educației STEM: 5.000.000 lei.
11. Un program de promovare a egalității de gen și modelelor feminine: 15.000.000 lei.
12. Nouă programe pilot pentru București, de la makerspace-uri și centre pentru o viață mai bună, la sisteme de detectare a poluării și amenajarea spațiilor verzi și culturale: 4.200.000 lei.
Cât valorează binele social în viziunea mea? 2.829.200.000 lei. Este o sumă enormă, aproape 3 miliarde de lei, 571 de milioane de euro. Reprezintă cam o treime din pensiile speciale. Binele meu social costă atât, sub 1% din cheltuielile bugetare totale, mai puțin decât indexăr
ile de salarii, costurile pentru o autostradă mare sau două spitale.
Nu spun că e mult sau puțin, dar știu că cu acești bani am putea asigura o viață mai bună pentru un milion de copii, în special pentru cei cu părinți săraci. 'Sărac' nu ar trebui să fie un cuvânt rușinos, ci doar o recunoaștere că sărăcia există și, de cele mai multe ori, nu este o vină sau pedeapsă divină. Le-am da acestor copii ocazia să meargă la școală fără să le fie foame, le-am permite mamelor lor să lucreze fără grija mâncării copiilor. Ne-am ocupa de sănătatea lor dentară, le-am oferi un spațiu în biblioteci, sens în a învăța matematica sau informatica, le-am reduce riscul de a deveni victime ale bullying-ului sau misoginismului. Fetele ar fi vaccinate și nu ar mai risca cancerul de col uterin. Cele mai mari ar putea evita să devină victime ale sarcinilor nedorite la vârste fragede, uneori chiar minore.
Așa arată binele pe care îl doresc prin buget. Știu că probabil nu se va întâmpla. Și nu cred că este vina politicienilor de la putere. Este vina noastră, a societății, pentru că nu suntem suficient de interesați de copiii altora. Nu înțelegem că suntem atât de puțini încât, dacă nu avem grijă de fiecare copil, vom rămâne întotdeauna o societate săracă. Copiii excepționali se nasc adesea în familii nevoiașe și nu au șanse să-și atingă potențialul sau să contribuie la societate, dacă nu sunt susținuți.
3 miliarde de lei. Mai puțin de 1% din totalul cheltuielilor bugetare, aproximativ 3% din ce alocăm pentru funcționarea aparatului bugetar (salariile). Binele costă. Poate prea mult. Totuși, cred că dacă am implementa acest program timp de 10 ani, am vedea rezultatele investiției, am fi pe plus și mai fericiți ca națiune.
Orice stat inteligent își sprijină capitalul autohton. În economia actuală și viitoare, cel mai important capital este cel uman și de încredere."