Unde suntem acum?
Câteva gânduri după cele 3 săptămâni de alegeri pe care toți le-au crezut previzibile (mai ales PSD și PNL) dar numai previzibile nu au fost.
Pe scurt, suntem într-un război.
Iar de acum încolo va fi din ce în ce mai vizibil.
Rusia nu se va opri. Mai ales că în acest conflict diferite persoane din cercul lui Trump (Donald Jr - fiul, Jackson Hinkle) au dat semnale puternice de susținere a candidatului muscal, au numit reacția statului român lovitură de stat sau operațiune NATO.
Tot respectul pentru Departamentul de Stat american și pentru Președintele Macron care s-au exprimat clar pentru susținerea democrației în România.
Dar, până la urmă, contează doar în plan secundar lista susținătorilor din tribună. În primul rând contează cine este pe teren.
Contează în primul rând "generalii". Un război se câștigă cu lideri onești și se pierde cu lideri corupți. Un război se câștigă când moralul populației e sus. Când percep că au pentru ce să lupte. Populație refuză corupția în vreme de război mai mult decât orice.
Din păcate noi nu avem o tradiție a "generalilor" onești. Știm prea bine cum au profitat de război liderii României din prima parte a secolului trecut. Știm că asta a dus la mult mai multe victime decât în cazul armatelor bine dotate. Știm că asta a dus la pierderi teritoriale.
Din fericire, putem lupta acum împreună pentru a nu ajunge la un război kinetic, unul cu victime umane pe câmpul de luptă. Avem norocul scutului NATO. Dar asta nu înseamnă că putem să stăm cu mâinile în sân și să credem, așa cum zicea Churchill, că cei puțini îi vor salva pe cei mulți.
Acum va fi conflictul tuturor. Fiecare cu ce poate. Dar să știți ceva. Războiul costă. Va fi nevoie de educație media, scut important. De întărirea securității cibernetice. De transparență care să elimine suspiciuni. De curățenie în instituții. De mai mare echitate între salariații de stat și cei privați. De îmbunătățire a practicilor în instituții private și publice. De mai mici discrepanțe salariale în genere.
Există un model de la care putem învăța enorm. Se numește Taiwan. Oamenii ăștia au ajuns la o democrație extraordinară și o societate foarte echitabilă în 40 de ani tocmai pentru este cel mai bun mijloc de a lupta împotriva războiului informațional, diviziv și insidios al Chinei comuniste.
La fel au făcut și Finlanda, Estonia și ceilalți baltici.
O societate bună, corectă e cel mai bun scut în contra dușmanilor insidioși.
Un singur lucru contează: să înțelegem că nu a trecut, abia a început. Și acum Rusia nu o să se mai ascundă. Din contră, o să vină și aliatul chinez și cel iranian în joc. Dacă nu schimbăm modul în care funcționează România, dacă nu avem muuult mai mulți care contribuie, nu o să fie deloc simplu.
—————————-
PS Și da, cumva sunt mulțumit că în acești ani următori voi putea să susțin valorile în cred din afara Parlamentului, ca cetățean (am niste idei foarte cool pe educație folosind platforme digitale - stați aproape că voi avea nevoie de ajutorul vostru) și ca politician local (sunt consilier de București și abia aștept să facem niște lucruri concrete, alături de Nicușor Dan). Și încă ceva, mulțumiri pentru vot, nu cedați, avem un viitor bun în față dacă tragem pentru el împreună!